I-am spus deja ca am luat mentiune, bravo mai, felicitari, si... pana la urma ce am facut? Stie de ce intreaba si eu stiu ce ar vrea sa afle dar... Blocaj mental. Foaie alba. Nimic. Asta am facut?

Gara... tren... gara... microbuz... internat. 8 in camera. Festivitate. Auzim de 7 ori despre geniul lui Brancusi, de 5 ori varsta orasului,  de 8 ori bafta/succes/etc. Si o cugetare memorabila, apartinand inspectorului general de Gorj: "Norocul dvs de a va afla anul acesta in Tg. Jiu nu se datoreaza intamplarii... ci hazardului ".

Dar ce ne intereseaza pe noi? Maine e proba... In camera, Expresie isi repeta... Nu, nu toceste, repeta, ea are o metoda, traduce citate din romana in franceza si le invata... uite unul: "L'homme este l'effilochement du..." A uitat. Ce inseamna effilochement? Nu mai stie. "Nu conteaza, la judeteana m-a ajutat ca am invatat asa, si nu mai faceti baza de mine! Dar stati sa va mai zic, uite... " "Daca nu taci te dau afara din camera!" "Gata, nu mai scot o vorba..."

Intotdeauna m-a demoralizat sa astept subiectele in sala. In stanga aud o comparatie intre Piatra Neamt si Tirgoviste ("La voi sunt multe baruri?" "Da' voi aveti cluburi?"). In spate Tulcea si Prahova discuta despre olteni ("Stiti cum zic oltenii, "Noi furam sa furam", haha..."). Prin banca a patra o fata citeste o carte. In rest figuri de inmormantare. M-am plictisit.  Vreau o tigara. Dar acum vin subiectele...

"Tu ce-ai facut?" "Nu stiu, am scris ceva pe-acolo..." Sau: "A fost greu?" "Eh, n-a fost asa greu, dar n-am picat pe subiect...". Sau: "Cum ti s-a parut?" "Bai, super-aiurea subiectele, sa-mi bag...  in ala de le-a facut" . Sau: "Ce v-a dat?" "Uite asta si asta, cred ca am facut, acuma depinde si de corector...". Fum de tigara, sticle de apa duse la buze uscate si butonat la telefoane.

Ploua, ploua, ploua... vreme de betie. Sau, ma rog, de mers la Tismana. 5 autocare. Si ploua. "Azi se dau rezultatele... doamne, ce-oi fi facut?" aud in dreapta. Si ploua. S-au terminat bateriile la CD-player. Casa lui Brancusi. Ploua. "Sculpturile mele nu trebuie respectate... trebuie iubite..." se aude dintr-un difuzor. Si ploua. Bine ca am retinut ca sunt in autocarul de langa balega. Parca nu mai ploua asa tare. Manastirea Tismana. 5 autocare. Iar ploua. "Vizitatorii nu au voie sa stea aici!" "Dar ploua!" Spectacol folcloric la scoala. Niste clujence se strang in brate... Nu mai am tigari. O fata plange incet intr-un colt. S-or fi dat rezultatele?  S-au dat rezultatele. Se canta cantece din Gorj. Iar ploua.

Liste, lacrimi, fum, rasete, telefoane, felicitari, contestatii, sfarseala. Andreea plange ca e a 4-a si nu ia premiu. Georgiana e fericita ca ia mentiune. Andra striga ca "De acum sunt oficial pensionataaaaa!!!". La anul nu mai vine, da-o-ncolo de olimpiada, avem bac... Si nici eu. Pe Chitz a sunat-o profa sa faca contestatie. Eu mai aprind o tigara. "A naibii ea de olimpiada, imi distruge plamanii..."

Discursuri, dilpome, carti, incurcaturi, imbulzeala, hai ca pierdem trenul. 

Si pana la urma ce am facut la nationala? Adica, ce am facut? Si la ce bun? Olimpic e si gandul ca totul e degeaba, ca ai o diploma care confirma ceea ce stiai deja, o carte neinteresanta, 40 ron in plus si un sentiment de neimplinire. Acasa te asteapta mancarea de Pasti, 4 teze pentru care nu ai invatat nimic, rubricile goale din catalog si profesorii niciodata multumiti de "doar o mentiune" (desi nu stiu ca s-au acordat doar Premiul 3 si cateva mentiuni la clasa ta). Ce a mai ramas?

Raman cantecele Phoenix pe care le cantam cu Anca si Mirela intr-a 9-a noaptea pe strazile din Bacau, si discutiile despre toate tampeniile posibile cu Irina, si noptile din parculetul Liceului Silvic din Valcea intr-a 10-a, si plaja din Nei Pori, Grecia, (excursie gratuita pentru olimpici), unde am auzit pentru prima data de Tangerine Dream. Asta am facut la olimpiada.

Dar nu mai e vreme de povesti. E timpul sa plecam acasa, ne mai vedem noi pana incepe scoala, a, uitasem, stai sa-ti zic, trebuie sa facem un...

Mda, mai avem multe de facut...