A mai trecut o Olimpiada . Mi-am mai sacrificat noptile ca sa ma calific inca o data la nationala , mi-am mai ros unghiile stresata de rezultat , mi-am mai pus sperante si vise intr-o posibila victori. Am mai reusit inca o data performanta de a ma califica , am mai invins inca o data . A meritat sau nu , sacrificiul si truda depusa , asta am vazut-o in saptamana petrecuta la Tg. Jiu la Olimpiada de Limbi Romanice.

            Dimineata , ora 7 ma trezesc si ma pregatesc de plecare . La 8.44 avem tren spre Bucuresti  si de acolo legatura spre Tg-Jiu. Drumul ma cam sperie , e prea lunga distanta si foarte obositor .Imi iau la revedere de la familie si plec . Nu simt nimic , nici emotii , nici ca nu am invatat destul , nici ca stiu prea multe . Pur si simplu , simt ca mai trebuie sa mai inchei inca o etapa a vietii mele . Am mai trecut prin asta , m-am initiat demult .Ajung in gara si plec . Las Constanta in urma si iau in primire noi plaiuri romanesti . Drumul cum intrevedeam e obositor , stat prin gari , discutii aprinse cu amicii facuti peste noapte , si printre vorbe un subjonctiv , o concordanta si cuvinte . Emotii tot nu am . Ma sperii si eu de calmitatea mea. Toata lumea isi face griji , oare ce pica , daca nu stiu imperfectul in spaniola daca pica nu stiu ce timp in portugheza ?.E isterie totala si in mijlocul ei sunt eu , foarte calma de altfel .Ajungem intr-un sfarsit , suntem intampinati de o doamna ce ne duce la internat .  Ne asteptam la ce-I mai rau doar avem experientra olimpiadelor trecute . Stim cu totii cum apreciaza Romania olimpicii ei . Suntem obositi de-abia ne tinem pe picioare dar inaintam . Facem presupuneri , ne hazardam in prevestiri. Anu' trecut la Ramnicu' Valcea a fost bine . Acu 2 ani la Bacau si-au batut aia joc de noi . -se aud susoteli in grup . Ajungem . Ne repartizam pe camere . Urcam . Stupoare . In nici un an nu a fost mai bine !. Paturi curate , dulapuri intacte , nici urma de praf , au disparut pajanjenii . Intreg internatul e patruns de uimirea noilor veniti. Dar din pacate aveam mai tarziu sa ne dam seama ca Raiul pe pamant nu exista , asa cum pentru unii , apa calda la dusuri exista doar la venire si la plecare , usi utilizabile la toalete inca nu s-au inventat, si  frigul de peste noapte e ca la mama lui acasa. Dar sa trecem peste , oricum cazarea a fost peste asteptari. Organizarea , insa ,a lasat mult de dorit . Programul nu a fost intr-u totul respectat si acum ma intreb oare din vina cui? Excursii promise , activitati extra-olimpiada gen teatru , discoteca  si lista continua .

            Ziua olimpiadei . Inca nu realizez , merg din inertie spre liceu si inca nu simt nimic . Ajung in sala , ma asez , zaresc in fata mea o sticla de Roua si o ciocolata si imi zic ca vreau sa scap odata .Vin supraveghetorii , niste simpatici , in nici un an nu au fost asa . Mai permit o soapte , un fosnet , un zambet . De parca ar fi o lucrare scrisa la franceza . Vad subiectul . Nimic. Imi pare usor insa prea multa siguranta strica , de fapt tot ce e prea mult , strica . Depasesc numarul de randuri la eseu si platesc scump pentru asta .  Aveam sa vad  la rezultate . Iau totusi mentiune , ma clasez a 5 , regret ca mi-am facut-o cu mana mea , dar asta e , ma consolez , mai am un an totusi . Si iarasi nu simt nimic .

            In preajma mea , imi zaresc colegele de camera ingrijorate , pe holul internatului aud voci ce exclama isteric la telefon nelinisti si dezamagiri. Acuma gata , e prea tarziu sa mai schimbi ceva , ce-a fost a fost . Eu nu mai pot sa tai din randuri , tu nu mai poti sa treci sinonimul corect iar el nu mai poate sa scrie familia de cuvinte . Iesim din starea aia si uitam . Incepem sa radem , sa ne distram , sa ne cunoastem . Porinim in explorarea orasului lui Brancusi , ni se face rau de cate ori ni se spune ca Brancusi a fost , a facut si a dres , ii recunoastem valoarea langa Coloana Infinitului , Poarta Sarutului etc . Impartasim experriente , descoperim noi magazine , noi oameni . Ne facem noi amici . Ce grozavie !Pentru ce am plecat si ce facem acum !Olimpiada parca am dat-o demult , mai ramane in mintea noastra  semnalul rezultatului si atat. Suntem terminate de ploaie , ne topim sub soarele ucigator , insa nu uitam nici o clipa ca noi suntem cei mai tari si ca indiferent de rezultat pe moment ramanem olimpicii Vine ziua premierii , iarasi acelasi inspector general agramat (cu scuzele mele dar constatarea mi se pare intemeiata ), acelasi deputat , vice-prmar si altii . Aceeasi Zveltana Apostoiu-inspector general MEC. Aceeasi poveste , acelasi premii ce fac mai mult sa dezamgeasca elevii , acelasi nedreptati , pana la urma aceeasi poveste .

            Sincer cam m-am cam saturat sa vad cum isi rasplateste Romania olimpicii . Inca o data am ramas cu amintirea ca tara asta cu tot ce cuprinde ea , inca nu a ajuns sa aprecieze tinerii , inca nu s-a inteles ca noi suntem viitorul acestei tari si ca suntem descurajati cand vedem privirile amare a celor ce ne stau in fata si ne citesc discursuri dupa o foaie de hartie , sau cand zarim  fetele plictisite si oprimate a unor oameni ce vin in fata noastra doar ca sa faca act de prezenta si sa dea bine la dosar. Daruirea s-a pierdut , iubirea pentru copii , intelegente nu o mai zaresti asa usor , poate o fi ascunsa acolo in strafundul inimii insa cu regret o spun ca cei ce au stat acolo in fata mea la venire si la plecare au fost niste statui graitoare ce credeau in nestiinta noastra . Pana la urma sunt niste copii , hai sa le vorbim ca atare ¡

            Stimatilor , nu mai suntem niste copii , am crescut cu d-voastra si acum ne cerem drepturile . Nu vrem asteptari interminabile in gari , nu mai vrem sa lacrimam atunci cand simtim duhoarea Romaniei Profunde , nu mai vrem sa fim rasplatiti intr-un mod josnic. Meritam , cred eu , ceva  mai mult . Meritam dincolo de organizari impecabile , de discursuri ce  ne ating  inima , dincolo de competitie transparenta fara manarii si furtisaguri , meritam mai multa intelegere , mai multa sustinere si mai multa incredere . Desi o afirmati , nu credeti ca noi chiar suntem viitorul tarii. Convingeti-va  ca

noi chiar suntem destinul acestei tari ce se duce de rapa -vreti nu vreti .