Nu voi incerca sa fac din matematica o metafora pentru ca nu acesta cred ca este scopul acestui concurs.Povestea olimpiadei mele este de fapt povestea adolescentei mele.Totul a inceput in cls a VII-a cand am mers pt prima oara la olimpiada nationala de mate.Nici nu stiam ca mai exista o alta faza  dupa cea judeteana.Atunci am inceput cu adevarat sa lucrez ore in sir fara sa simt oboseala nici dupa 8 ore in care probabil ma gandeam doar la 2-3 probleme.Apoi am mers an de an la olimpiada nationala de mate si am facut din asta scopul intregului an scolar.

Cred ca fiecare om simte nevoia sa se distinga ca individualitate de ceilalti. In momentele de pesimism crunt, specifice varstei, ma consola gandul ca eu am totusi ceva in plus fata de cei din jurul meu:eu am matematica;am ajuns sa ma identific cu ea atunci cand mi-era mai greu-decat cei care au trecut prin asta isi dau seama ca ceea ce spun nu sunt doar vorbe goale.Fiind in clasa aXI-a  anul acesta am inceput sa ma gandesc mai serios la viitorul meu.Si pentru ca ma copleseau vorbele celor din jur ce sustineau ca "mori de foame " cu matematica in Romania ,am hotarat sa dau la medicina. fiind singurul domeniu in care as fi avut cu adevarat satisfactia muncii mele.Prin urmare am decis ca anul acesta sa nu mai merg la olimpiada de mate.Cu 4 zile inainte de judeteana simteam cum aceasta hotarare imi devora amintirile anilor de olimpiada, simteam dureros cum trerc minutele .Desi eram practic in mijlocul pregatirii , a doua zi m-am dus la scoala cu gandul sa ma resemnez caci e mai bine pentru viitorul meu .Acea zi a fost halucinanta,nu puteam auzi nimic din ce era in jurul meu,ma iritau ingrozitor glasurile celor cunoscuti ce-mi cereau lamuriri legate de starea mea...

Am plans toata ziua cum nu mai plansesem pentru nimeni si nimic pana atunci.Am mers cateva ore pe strazi incercand sa revin asupra deciziei.Aratam ca un om ce sufera fizic de dureri cumplite.Renuntarea la visul meu ma mistuia cuntinuu.

Pana la urma m-am dus la judeteana ,am iesit prima,iar la nationala ,la Iasi, am luat medalie de bronz-si foarte probabil voi incheia la anul sirul celor 6 ani de nationala.

In acel moment de impas matematica a triumfat,medicina a ramas doar un vis;sper ca am facut alegerea cea mai inteleapta.Fara succesiunile bruste de succese si dezamagiri ,matematica n-ar mai avea acelasi farmec(si asta se intampla cu fiecare noua problema)Ceea ce conteaza este spiritul de luptator cu care ramai.

Felicitari pentru siteC