Olimpiada? As numi mai degraba aceste concursuri \"lupte pentru supravietuire\" (olimpicii stiu de ce)... Din momentul in care suntem cazati nu ne mai intereseaza olimpiada, proba scrisa sau practica , rezultatul, ci cautarea unei solutii. O solutie care sa ne ajute sa supravietuim in camerele cu paturi supraetajate si pereti mucegaiti, in baile cu dusuri stricate si lipsite de intimitate, in toaletele prea putine in jurul carora se formeaza inevitabil cozi...dar un olimpic trece (nu-i asa?) peste aceste aspecte asa cum Eminescu isi compunea operele la lumina slaba a unei lumanari. Se presupune ca un olimpic nu are nevoie de prea multe lucruri materiale,caci se hraneste cu spiritul (rasete in surdina ,va rog ). Uitand insa aceste \"mici probleme \" cu care se confrunta olimpiadele, am trait concursul de limba si literatura romana de anul acesta ca pe o experienta de viata. Cu bune si rele ...Nimeni nu pierde in aceasta competitie (din nou rasete). Cel mai important lucru pe care il poti pierde la o olimpiada este speranta. Mi-am pierdut speranta ca vreodata olimpiada de limba si literatura romana va fi ceea ce vreau eu sa fie : o forma de a-ti manifesta originalitatea ,spiritul creator, de a-ti pune propria amprenta pe o lucrare. A fost o trezire la realitate, realitatea in care cei castigatori sunt cei care se \"muleaza\" perfect pe standardele impuse de niste bareme si niste subiecte, dupa parerea mea, neelocvente. Nu regret participarea la aceasta competitie, dar raman cu un gust amar, din pacate, privind inapoi. Pentru ca realizez ca nici macar la olimpiada de limba si literatura romana nu ai voie sa visezi.