Totul se scurge,ploua intensiv,ploua ridicol si rade cerul,rade sarcastic,exhaustiv...plange...unde-i speranta?!Olimpiada de romana.zi frumoasa.12 ore cu trenul,o caldura infernala.inghesuiala,sufocare,somn,unde e spatiul?unde s-a dus?de ce ne afundam tot mai tare in chinul mocirlei?de ce se aude clopotul inmormantarii?ajungem la cluj.5 dimineata.frig.prea frig.la camin frig.speranta abisal,asiduu se ascunde in obscur,in labirintul intunericului...Mi-e somn si dorm,dorm.Ce dulce-i sonmul!Ce bizara-i trecerea in inconstienta sa,in amintire,in uitarea banalei existente uamane!La 8 trezirea.plecam sa cautam mancare avand in vedere ca am ajuns cu o zi mai devreme deoarece alt tren spre cluj nu exista.Macinati de ganduri,dorinte,idei straniu merg oamenii pe strada,ciudat se agata de sarmanul tramvai.Vad Clujul vechi ce aduce prin cladirile sale in prezent trecutul,ce ravaseste la infinit emanciparea,ce poarta idilic timpul pe propriile aripi,ce naste la nesfarsit eterne contradictii de valori.Ma intorc in aceeasi camera cu dulapuri sigilate, cu desene pe pereti ,cu un clorifer rece;in aceeasi baie cu dusuri fara paravane unde microbii isi deseneaza destinul mizer.Se insereaza:discutii,opinii,idealuri,scopuri,cuvinte.Imi pun castile si ascult muzica.Adorm intr-un final amortita de sperante amgitoare,de esente umane,de chemari,de cununi,de vise ce nu-si gasesc implinirea.A doua zi se scurge monoton,cu mic dejun infect la cantina,cu pasi grabiti,cu imbulzeala pt a lua mancare de la un restaurant cu autoservire,cu magazine,cu viziuni,cu vorbe,cu impresii si nemultumiri,cu fireasca accedere in misterul somnului.Vine si ziua cea mare cu emotii,cu sentimente de autodepasire,cu "euri"ce striga rasunator prin firavele cai necunoscute ale fiintei umane.Trei ore s-au scurs incet si repede,inutil si cu rost sublim,confuz si lucid,amar si dulce,greu si usor.Zilele ce au urmat si-au cantat posomorarea,s-au chinuit splendoarea,si-au gasit universul,si-au ascuns semnificatia,sensul,si-au uitat esenta,s-au scaldat in nefiinta,si-au aflat chinitorul sfarsit.Miercuri a venit cu pasi repezi.Note, lacrimi, zambete, voci, telefoane, numere, butoane, contestatii, plansete, plictis, revelari de personalitati, de "taine"meticulos ascunse.A venit joi.Plecam.Retrospectiva:aprehensiunii,gust amar, conditii jalnice,idei preconcepute,oameni idealisti,afundati inca in crezuri ce nu exista,in placide ironii ale sortii,in colosale genialitatii,in memorabile sclipiri,in crude nevinovatii de a manui condeiul,de a gasi inconstient,poate,beatitudinea unei fericiri ireale.Totul s-a terminat prea repede,prea opac ,prea exhaustiv...totul zboara prin vantul bucolic al vietii,toul isi incearca involuntar inscrierea in cartea nemuririi si isi cauta vesnic alte valente decat cea a realitatii de mult invinsa si aruncata in prapastia falsitatii.Unde-i speranta,unde-i libertatea de exprimare,unde e vocea sublimului,unde e panza frumosului,unde se ascunde adevarul,unde doarme intelectualitatea,unde isi are ecoul cuvantul,unde e viata?....