Nu stiu de ce am ales acest titlu. Desi daca ma gandesc foarte foarte foarte bine poate reusesc sa-l explic.

     Parintii mei sunt profesori de biologie, iar eu intrand in cea mai buna clasa a celui mai bun liceu din orasul meu, ma vedeam obligat moral sa particip la cel putin o olimpiada. Nu este greu de ghicit la ce materie a fost acea olimpiada, nu? Insa am participat si la engleza, fiind intr-o clasa de mate-info bilingv engleza... Asadar, in clasa a 9-a ma inscriu la olimpiadele de biologie si engleza. Am ajuns la etapa pe judet la amandoua, dar totusi biologia era mai aproape de sufletul meu, desi engleza nu prea mai are secrete pentru mine. A mers si un coleg de-al meu, iar eu ma vedeam intr-o "lupta" cu el pentru intaietatea la aceasta materie. Am fost la cateva sutimi de o mentiune, dar recunosc ca nu prea invatasem. In a 10-a n-am participat pentru ca materia este prea "urata" (de biologie este vorba). A venit insa a 11-a, anatomia, una din "specialitatile" mele. Participare la locala, calificare la judeteana, am mers mai departe impreuna cu 2 colege din alte clase. Am vrut sa le depasesc, insa nu m-am gandit la mai mult. Am "reusit" 45 de puncte. Dezamagitor acum pentru mine, dar atunci ma bucuram ca le depasisem pe ele (cu 1-2 puncte, ce-i drept).

     A venit insa clasa a 12-a, un nou capitol al biologiei, Genetica. Stiam ca-mi place inca din clasa a 9-a, dar inca nu stiam cat. M-am inscris la locala, dar nu cu foarte mari sperante. Eram singurul din orasul meu care mergea la olimpiada de biologie in clasa a 12-a. M-am trezit intr-un concurs cu mine insumi. Mi se parea ciudat, dar nu a trecut mult pana sa-mi stabilesc un obiectiv maret: anul acesta trebuia sa ma autodepasesc. La locala au mai venit 3 fete dintr-un oras apropiat orasului meu. Am mai comunicat intre noi si nu am iesit decat ultimul, dar ma calificasem mai departe. Dezamagirea a fost imensa, nu atat din cauza locului obtinut, cat a punctajului. Doar vreo 50 din 80. Invatasem foarte mult, dar se pare ca nu indeajuns de mult. Acum eram mai hotarat ca niciodata sa "fac treaba buna". tinand cont ca avea sa fie ultima mea olimpiada. Si am invatat, "zi de vara pana-n seara", desi era iarna. Nu ma plang, pentru ca mi-a placut foarte mult. In februarie ajung la punctul culminant: judeteana. Observ cu stupoare ca nu eram decat vreo 9 pentru clasa a 12-a. Lupta cu mine insumi incepuse... Vin subiectele, incepem rezolvarea. Probleme, intrebari, toate mi s-au parut accesibile. La o ora dupa terminarea concursului trebuia sa ne prezentam pentru corectare, fiind test grila. Cand am iesit insa m-am uitat peste grila afisata intre timp si m-am corectat. Mi-au iesit cam 73 de puncte. Eram dezamagit. Ajung insa in clasa pentru corectare, lucrarea mea prima. Stupoare, blegul de mine, in emotii si dezamagire, uitase sa-si adune punctele din oficiu. Asadar, am primit incantat rezultatul de 83 de puncte din 100. Peste alte 2 lucrari s-a aflat rezultatul maxim, cel care-l duce pe posesor la nationala din acest an: 93. Nu pot descrie supararea stransa instantaneu in mine. Dupa 2 participari la judetene, venise un rezultat bun, dar eu inca eram suparat. Mi se daramase visul maret.

     Parasesc insa lumea olimpiadelor de liceu cu satisfactia unui loc III la olimpiada judeteana de biologie, genetica si cu mandria ca sunt singurul din clasa mea care a reusit un premiu la faza pe judet a vreunei materii. De asemenea, am aflat pe propria piele ca intotdeauna trebuie sa fii intr-o competitie cu tine insuti, nu cu altii, pentru ca numai asa poti castiga ceva, chiar daca acel ceva nu te multumeste intotdeauna.

     Stiu ca am scris mult, dar 300 de cuvinte nu-mi erau suficiente pentru povestirea acestei intamplari. Chiar daca sunt descalificat pentru asta, poate cei care vin din urma si o citesc vor intelege ideea ei.