Povestea mea incepe ceva mai demult... Incepe pe data de 7 aprilie la Spiru Haret. Va intrebati ce s-a intamplat atunci? Am facut cunostinta cu restul lotului olimpic al Bucurestiului.

A fost cel putin interesant... desi, evident, ne-am facut prima impresie despre ceilalti, care n-a fost intotdeauna cea corecta. "El e fitos, nu cred ca ne vom intelege." "Ea pare de treaba." "Oare la ce disciplina e?" si multe altele.

Ne-am mai intalnit pe peron, la linia numarul 8, in Gara de Nord. Eu si colegele mele de la cultura civica am ajuns primele, urmate de Marius de la economie si apoi de restul lotului. 15 elevi, cu gusturi diferite, cu pareri diferite despre viata, dar uniti de pasiunea pentru stiintele socio-umane. Fie ca eram filosofi, sociologi, psihologi... voiam sa castigam.

Drumul de peste 10 ore pana la Oradea ne-a folosit ca sa ne cunoastem mai bine, sa ne schimbam prima impresie (fitosii nu mai erau asa fitosi, tocilarii pareau mai putin tocilari... ati prins ideea), sa jucam "Adevar sau Provocare" (cu provocari cel putin interesante...), intr-un cuvant sa socializam. Doar eram olimpici la socio-umane, nu?

Am coborat din tren optimisti. Avea sa fie o saptamana foarte frumoasa. Si nu ne-am inselat... a fost. Desi am ajuns pe la miezul noptii si toata lumea murea de somn. Unde mai pui ca si bagajele erau estul de voluminoase, si am avut scari de urcat si de coborat...

Liceul "Aurel Lazar" ne-a primit cu bratele deschise, chiar si la acea ora tarzie. Insusi Aurel Lazar ne privea dintr-un tablou, parca urandu-ne "bine ati venit". Dupa ce ne-am instalat in camerele de la etajul doi, am constatat ca avem baie in camera, balcon, dulapuri... Pe scurt, era mai bine decat ne asteptam.

Pana la olimpiada am profitat ca sa exploram orasul, sa ne enerveze zgomotul semafoarelor, sa ne etalam ecusoanele (pe care - dupa cum spunea un prieten - puteau la fel de bine sa puna o stampila pe care sa scrie "tocilar"), intr-un cuvant, sa ne distram.

Seara dinaintea olimpiadei a fost interesanta. In prima faza, economia si cultura civica invatau in camere, iar psihologia pe hol. Apoi s-a mutat si economia pe hol, urmata indeaproape de logica. Etapa urmatoare a fost urmata de mutarea culturii civice pe balcon, iar din punctul acela nu mai stiu cum au evoluat lucrurile. Cert e ca am invatat.

Am dat olimpiada, si de acolo am petrecut timpul mai relaxati. Pana miercuri, cand au sosit rezultatele. Unii au fost foarte multumiti (imi e greu sa imi imaginez cum ai putea fi dezamagita de premiul I la psihologie), altii se asteptau la mai mult (si cazul meu), iar altii au fost dezamagiti. Orice am fi simtit, am lasat asta deoparte pentru excursia la Pestera Ursilor. Si apoi pentru seara la discoteca, care a fost unanim apreciata.

A venit joi, ne-am luat premiile (sau nu), si deja timpul petrecut impreuna era pe sfarsite. Bilantul unei olimpiade: premiul I la psihologie, premiul III la sociologie si cateva mentiuni (am luat si eu una!!), dar mai ales 15 elevi care aveau sa ramana, in mod sigur, cu amintiri placute.

Drumul spre Bucuresti a fost obositor, mai ales ca unii (...!) l-au petrecut pe coridor iar altii (...?) in compartiment, intinsi pe (aproape) toata bancheta. Dar ne vom aminti cu drag de olimpiada asta. Mai ales ca, pentru mine cel putin, exista si 2007.

Iar baietii s-au ales si cu niste sfaturi utile. Amintesc urmatorul: atunci cand vrei sa comlimentezi o fata intr-un mod original, poti incerca sa-i spui ca este un conspect al apologiei frumosului...