desi nu a fost acolo, dedic articolul Roxanei, fata care a deschis cerul in inima mea :x

            Nu stiam ce anume va fi acolo..nu stiam ca la Oradea se vor schimba vieti, se vor impleti destine..acolo, intr-una din camerele de la “Aurel Lazar”, cineva a spus ca traim un film. A fost intr-adevar un film..un film ce s-a concentrat pentru mine in jurul a 15 persoane..in jurul unui lot ce a luptat si s-a bucurat de fiecare clipa in Nagyvarad, celalalt nume al orasului de la 650 km de capitala.
            Concursul devine neesential, ca un nucleu in jurul caruia s-au tesut mii de povesti ce l-au acoperit si l-au invaluit aproape in totalitate..ce mai conteaza 3 ore de lupta (o lupta frumoasa..o olimpiada nationala, nu o teza la biologie sau un extemporal la chimie) fata de 5 zile in care am avut ocazia sa descoperim o zona pe care nu o mai vazusem vreodata si sa cunosc oameni ce aveau sa-mi ramana prieteni...
            Calatoria spre Nagyvarad ne-a apropiat...10 ore in care tot ce am facut a fost sa vorbim...spre indignarea unor calatori...spre bucuria noastra..multe dintre subiectele de atunci vor ramane mult timp in memoria mea...oameni interesanti, care au mereu ceva important de spus, olimpicii astia! :P
            S-au scris povesti ce aveau sa moara acolo, departe de casa..si povesti ce aveau sa dainuie...s-au rescris povesti ce isi pierdusera sensul..
            Am invatat sa ascult Queen...am invatat despre viata si despre oameni...despre victorie, infrangere si unitate..unitatea unui grup ce asteapta, 15 oameni singuri intr-o sala de mese..o lista..o lista cu niste nume si niste cifre..am asteptat cu atata emotie..ca la 24 de ore sa fiu rusinat putin de asta..oare un desen din inima nu era mai important? (Thank you, Diana – dar nu l-ai facut nici pana acum). Mentiunea de acolo inseamna mult si nu inseamna nimic...ma bucura..dar m-as fi bucurat mult si daca as fi iesit ultimul (bine..fara ipocrizie..undeva in primii 38 out of 42 :P) Pentru ca esecul ar fi insemnat sa nu ma bucur de compania unor oameni minunati..sa nu-mi deschid inima in fata orasului...in care dupa 3 zile invatasem sa ma descurc si fara o harta in mana..unde am vazut o piesa de teatru ce m-a emotionat..acolo in loja a fost ceva magic..o noapte de discoteca plina de distractie si melancolie totodata...premierea unde o colega a facut un gest ce va ramane in mintea mea..preferandu-ne mai presus de avantajele ce le putea avea..(Thank you, Alexa)

            Nagyvarad a fost in 2006...2007 se apropie...pentru noi toti..

PS: Nagyvarad a fost minunat...si mi-a mai dat de inteles ca iubesc mai mult decat mi-as fi putut da seama...intr-adevar..sa ma intorc acasa langa fata de care sunt indragostit a fost ceva divin...si mi-am dat seama cat de norocos am fost in 2006 (de fapt, din 23 decembrie 2005)  :X